Romanian Recordings

Iosif Stalin
1) Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile.
2) Destin? Această noțiune este mistică, este nonsens.
3) Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezinta doar o statistică.
4) Moartea rezolvă toate problemele. Dispare omul, dispare și problema.

Voltaire:
1) Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat.
2) Arta medicinei constǎ în a-l distra pe pacient, în timp ce natura îi vindecǎ boala.

Einstein:
1) Sunt două feluri de a-ți trăi viața: UNUL - de a crede că nu există miracole, ALTUL - de a crede că totul este un miracol.
2) Doar viața ce o trăim pentru alții este o viață ce merită să fie trăită.
3) Nu știu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu sigurață cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe și pietre.
4) Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul.

Jonathon Swift: Toți oamenii vor să trăiasca mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân.

Isaac Asimov: Sunt cât se poate de ateu. Mi-a luat mult timp s-o spun. Sunt ateu de ani și ani, dar, oarecum, am considerat că ar fi fost lipsit de respect intelectual să spui că ești ateu, pentru că presupunea cunoștințe pe care nu le aveai. Oarecum era mai bine să spui că ești umanist sau agnostic. În final, am decis că sunt și o ființă emoțională, pe lângă una rațională. Emoțional, sunt ateu. Nu am probe care să demonstreze că Dumnezeu nu există, dar bănuiesc atât de puternic că nu există încât nu vreau să-mi pierd vremea.

Theodore Roosevelt:
1) Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri să fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reușește, va ști că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria și nici înfrângerea.
2) Fiecare imigrant care vine în această țară ar trebui să fie obligat ca în cinci ani, să învețe engleza sau să plece.
3) Am oroare de vorbele care nu sunt susținute de fapte.
Neil Armstrong: Este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire.

Abraham Lincoln: Un prieten este cineva care are aceeași dușmani ca și tine.

Ivan Alexeivich Bunin: Revolitiile nu se fac cu manusi albe... De ce sa ne revoltam, daca contra-revolutiile se fac cu manusi de arici

Citate:

Iosif Stalin:
1) Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile.
2) Destin? Această noțiune este mistică, este nonsens.
3) Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică.
4) Moartea rezolvă toate problemele. Dispare omul, dispare și problema.

Voltaire:
1) Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat.
2) Arta medicinei constǎ în a-l distra pe pacient, în timp ce natura îi vindecǎ boala.

Einstein:
1)Sunt două feluri de a-ți trăi viața: UNUL - de a crede că nu există miracole, ALTUL - de a crede că totul este un miracol.
2) Doar viața ce o trăim pentru alții este o viață ce merită să fie trăită.
3) Nu știu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranță cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe și pietre.
4) Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul

Jonathan Swift:
Toți oamenii vor să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân.

Isaac Asimov:
Sunt cât se poate de ateu. Mi-a luat mult timp s-o spun. Sunt ateu de ani și ani, dar, oarecum, am considerat că ar fi fost lipsit de respect intelectual să spui că ești ateu, pentru că presupunea cunoștințe pe care nu le aveai. Oarecum era mai bine să spui că ești umanist sau agnostic. În final, am decis că sunt și o ființă emoțională, pe lângă una rațională. Emoțional, sunt ateu. Nu am probe care să demonstreze că Dumnezeu nu există, dar bănuiesc atât de puternic că nu există încât nu vreau să-mi pierd vremea.

Theodore Roosevelt:
1) Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri să fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reușește, va ști că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria și nici înfrângerea.
2) Fiecare imigrant care vine în această țară ar trebui să fie obligat ca în cinci ani să învețe engleza sau să plece.
3) Am oroare de vorbele care nu sunt susținute de fapte.

Neil Armstrong:
Este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire.

Abraham Lincoln:
Un prieten este cineva care are aceiași dușmani ca și tine.

Ivan Alexeevici Bunin:
Revoluțiile nu se fac cu mănuși albe... De ce să ne revoltăm, dacă contra-revoluțiile se fac cu mănuși de arici?

Ziua mea de lucru

Mă trezesc la ora șase. Fac gimnastică și apoi merg la baie. Mă spăl pe față și fac și un duș. Mă spăl pe dinți de două ori pe zi, dimineața și seara. Mă pieptăn și apoi mă îmbrac. Fac și puțină ordine în cameră.
La șapte iau micul dejun, iar după jumătate de oră plec la serviciu. Lucrez șapte ore, de la 8 dimineața la 5 după amiaza. Între 1 și 2 am pauza de masă, când iau prânzul.
După serviciu fac piața și apoi mă întorc acasă. Mă ocup cu diferite treburi casnice. În timpul liber citesc, mă uit la televizor sau discut cu membrii familiei.
La ora opt seara iau cina. Mă culc la ora unsprezece.

Așa cum am promis...
Așa cum am promis!

mană
mână
mină

par
păr
pâr
pir

rău
râu

țari
țări
țâri

var
văr
vâr

rău
râu
țări
țâri
văr
vâr
mână
mină
pâr
păr
par

(each word read twice with different intonations)

Liturghia euharistică în Casele de adunare din Antichitate
Gabe Martini
26 January 2014

Multe grupări evanghelice din ziua de astăzi propun să abandonăm modelele tradiționale ale slujirii în Biserică, înlocuind așa-zisa monotonie cu ceea ce este – după cum susțin ei – un model mai aproape de spiritul „Noului Testament”, altfel spus „casa de adunare” sau biserica de tip „capelă”.

În esență, aceștia vor ca fiecare biserică locală să practice reuniunile de tip descentralizat, cu alte cuvinte întruniri în case particulare, grupurile formându-se în mod proporțional cu mărimea localității sau a regiunii. Adepții acestei concepții susțin că acesta ar fi modelul biblic atât pentru credincioșii din lume, cât și pentru cei ce urmează perioada de ucenicie, practică (care spun aceștia) își are originea în însuși Noul Testament.

Chiar dacă citim, desigur, despre case de adunare în Noul Testament (de exemplu 1 Corinteni 1-11, 16, Romani 16, 5, Coloseni 4, 15), acestea fiind de obicei case ale unor oameni înstăriți care aveau destul spațiu pentru a adăposti un număr mai mare de oameni, casele de adunare sau capelele zilelor noastre nu au, de fapt, mare lucru în comun cu cultul și modul de venerare caracteristic prototipului neo-testamentar.

Mai mult de atât, casele de adunare din perioada Noului Testament au evoluat, devenind bazilici în epoca post-imperială ce a debutat cu domnia lui Constantin cel Mare, atunci când credința ajungea să nu mai fie nevoită a se refugia în catacombe, după cum se întâmplase în vremea persecuțiilor romane și iudaice. Elementele ce compuneau ambientul interior al primelor case de rugăciune s-au regăsit și în bazilicile cu mult mai sigure, precum și în templele din secolul al IV-lea și de mai târziu – atâta doar că noul context le conferea o libertate sporită, fapt ce va conduce la diversificarea și înflorirea acestei forme de expresie.

Două astfel de elemente cu totul definitorii ale celor mai vechi case de rugăciune – și, de fapt, ale celor mai vechi biserici ce au fost descoperite vreodată – sunt baptisteriul și locul în care se săvârșea jertfa euharistică [altarul].

Comentând episodul controversei de la Corint cu privire la Sfânta Euharistie, Jerome Kodell descrie o casă de adunare creștină tipică pentru secolul I d.H.: „cercetările arheologice au demonstrat că o asemenea casă de adunare putea asigura spațiul necesar servirii mesei pentru aproximativ cincizeci de persoane – zece în triclinium (sala de mese sau sufrageria), unde invitații stăteau întinși pe sofale, și patruzeci în atrium (curtea sau grădina), unde aceștia luau loc împrejurul unui mic havuz amplasat în centru”.

Descrierea de față corespunde cu cele mai vechi descoperiri arheologice în domeniul caselor de rugăciune vechi, cea de la Megiddo (Palestina) și cea de la Dura Europos (Siria), ambele datând din secolul al III-lea (cam pe la începutul sau mijlocul secolului). Ambele case de rugăciune au o încăpere destinată slujbei de botez, un loc în care se adunau credincioșii și un mic spațiu rezervat Tainei Sfintei Euharistii (de multe ori o masă înaltă sau un altar).

În casa din Megiddo a fost găsită o inscripție mare pe mozaic care sună astfel: „Iubitorul de Dumnezeu Aketous a consacrat această masă întru pomenirea Dumnezeului Iisus Hristos”, referință evidentă la Sfânta Împărtășanie, având în vedere că sunt prezente ambele cuvinte „masă” și „pomenire”.

Aceste clădiri nu erau simple case în care să se oficieze slujbe austere, lipsite de orice urmă de împodobire sau frumusețe. De altfel, Hugh Wybrew consemnează următoarele: „Chiar dacă slujbele aveau loc într-un cadru domestic, nu însemna neapărat că nu aveau o anumită strălucire. Prin anii 260, Pavel, episcopul Samosatei, avea un jilț măreț ridicat pe un podium în antreul casei care era alipit de sala de audiențe. Intrând apoi în încăperea destinată cultului liturgic, era primit de credincioși cu cinstea cuvenită unui magistrat roman… Adunarea credincioșilor din Cirta, un orășel din Africa de Nord, se reunea într-o casă obișnuită. Aveau, însă, o colecție bogată de vase din aur și argint, de candele și sfeșnice din bronz. În ciuda persecuțiilor ce se abăteau în mod neașteptat asupra creștinilor, Biserica a prins putere cu repeziciune de-a lungul secolului al III-lea, punând astfel bazele pentru viitoarea sa expansiune”.

Această Biserică din Cirta care își desfășura activitatea liturgică în timpul domniei împăratului Dioclețian – unul din cei mai cruzi persecutori ai creștinilor din istoria Imperiului Roman – a fost scena unui raid al autorităților imperiale. În documentul oficial al vremii păstrat de oficialitățile păgâne romane (scris cu mâna lui Munatius Felix), se face un inventar al bunurilor Bisericii:

„Victor, fiul lui Aufidius, a întocmit următorul scurt raport: două potire din aur, de asemenea șase potire din argint, șase ulcioare din argint, o veselă din argint, șapte candele din argint, două sfeșnice, șapte mici policandre cu tot cu candele, de asemenea unsprezece candele din bronz cu lanțuri cu tot, optzeci și două de tunici femeiești, treizeci și două de mantii, șaisprezece tunici bărbătești, treisprezece perechi de încălțări bărbătești, patruzeci și șapte perechi de încălțări femeiești, nouăsprezece cingători”.

Descoperirile de la Dura Europos sunt încă și mai interesante, căci acolo cercetările amănunțite au dezvăluit nu doar o mulțime de mostre iconografice răspândite de-a lungul întregului edificiu (de pildă frescele ce Îl înfățișează pe Hristos ca pe Bunul Păstor, mergând pe apă, vorbind cu femeia samarineancă la puțul lui Iacov și pe femeile mironosițe dinaintea mormântului gol), ci și o serie de fragmente de manuscrise redactate în ebraică, fapt ce demonstrează continuitatea dintre Liturghia Euharistică a primului veac creștin, după cum e descrisă în Didahie, și Liturghia mult mai evoluată (din veacul al IV-lea) constituită pe modelul Constituțiilor Apostolice. De asemenea, aici a fost descoperită o concordanță a Evangheliilor (fragmente), scrisă în limba greacă, distinctă de Diatessaronul lui Tațian (compus spre 175 d.Hr.).

În rugăciunea anaforalei din Didahie (cap. 10), datată cel mai devreme în jurul anilor ’50-’60 A. D., scrie în felul următor:

„Tu, Doamne, Atotputernice, Carele toate ai zidit spre slava numelui Tău, ai îndestulat cu mâncare și băutură pe fiii oamenilor spre veselirea lor, iară nouă ne-ai dăruit hrana duhovnicească și băutura cea întru viață veșnică prin Iisus Hristos, robul tău. Pentru acestea toate ne plecăm mulțămind Ție, căci a Ta este puterea și slava în vecii vecilor. Amin.”

Fragmentul de text ebraic descoperit la Dura Europos cuprinde, de asemenea, o rugăciune a anaforalei, având o compoziție izbitor de asemănătoare:

„Binecuvântat fie Dumnezeu, Împăratul Lumii, Carele toate a zidit, împărțind mâncare și băutură la toate odraslele poftei trupești spre a lor îndestulare, iară nouă, oamenilor, ne-a dăruit a ne îndestula cu hrana miriadelor de îngeri. Pentru aceasta, în adunare cântare de laudă să Îi aducem!” (Fragment A, Dura Europos, circa 235 d.H.).

Cu toate că le despart aproape două veacuri, anaforalele ambelor Biserici apostolice din primul secol și anafora din această casă de adunare siriană din secolul al III-lea au în comun o serie de similitudini. Ea reflectă, fără îndoială, aceeași tradiție a Euharistiei, și știm că, după cum spune Sf. Irineu, Euharistia este locul în care credința și teologia noastră încep și iau sfârșit.

Sunt remarcabile, de asemenea, asemănările dintre toate aceste rugăciuni și binecuvântările iudaice pentru mâncare și vin. Creștinii primului veac, ca și cei de mai târziu, se adunau, cu siguranță, în reședințele spațioase ale credincioșilor bogați, însă instrucțiunile detaliate privind desfășurarea ritualului Botezului și Euharistiei prezente în ambele surse, arată că scopul reuniunii comunități nu se reducea la un simplu studiu biblic, la lectură sau cântări corale.

Prin urmare, deși grupările evanghelice din ziua de astăzi încearcă, poate, să imite casele de adunare a așa-zisei ere nou-testamentare, poate fi demonstrat cu mare acuratețe că aceste comunități creștine antice se reuneau în primul rând pentru a lua parte la slujba Sfintelor Taine ale lui Hristos: Botezul și Împărtășania. Și n-aș crede că iconografia acestor vechi case se regăsește prea mult în casele de adunare evangheliste ale zilelor noastre.

Dacă astăzi un creștin vrea să se alăture altor creștini într-o manieră apropiată de cea a caselor de adunare din era nou-testamentară, cea mai bună cale este de a intra în însăși Biserica Apostolică, biserica în care toate aceste venerabile tradiții au fost păstrate în pofida trecerii atâtor veacuri. Iar această Biserică este Biserica Ortodoxă.

http://www.pemptousia.ro/2014/01/liturghia-euharistica-in-casele-de-adunare-din-antichitate/

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

Animalele intră în casă întâia oară.
În camera de zi există mese şi scaune.
"Câte scaune sunt ?" întreabă țapul.
"Cine poate să numere ?" întreabă cocoşul.
"Există şase scaune" răspunde Victor.
În bucătărie există o sobă pe lemne .
Pe masă sunt două farfurii şi lângă fiecare farfurie se află câte un cuțit, o furculiță și o lingură.
La etaj se află un dormitor dublu cu un pat și un dulap .
"Ce e în dulap?" întreabă pisica.
"Hainele domnului și doamnei Jones" răspunde Traian.
"Această pălărie mi se potrivește ?", întreabă Benjamin ,măgarul.
"Măgarule, scoate-ți pălăria de pe cap !" insistă Victor ,
"Amintiți-vă regula : NICI UN ANIMAL NU ARE VOIE SĂ POARTE HAINE !!"
Oamenii poartă haine dar animalele nu poartă haine - Nici măcar porcii.....încă .
"De ce Victor poartă ochelari de vedere ?" întreabă Benjamin
"Victor are nevoie de ochelari pentru citit,"răspunde Traian.
"De ce are nevoie să citească?".
"Pentru cunoaștere. Victor mi-a spus că puterea vine din cunoaștere," afirmă Traian.
"Şi de ce Gigi poartă cătuşe ?"

.......se spune că "orice putere corupe, însă puterea absolută corupe în mod absolut.”...

"Poate că ar trebui să existe o regulă nouă", a spus Benjamin .
"Nu uitați să trageți apa la closet !"

Cu mult timp în urmă a existat o fermă - Ferma Animalelor.

Înapoi în timp...

Există doi cai - un cal de povară și o iapă -,
doi câini,
opt oi,
nouă porci - Victor și prietenii lui -
și multe alte animale,
dar nu există niciun fermier.

Fermierul - Nicolae - a fost evacuat de către animale.

Acum există reguli noi.

Prima regulă: ORICE MERGE PE DOUĂ PICIOARE E DUŞMAN
A doua regulă: ORICE MERGE PE PATRU PICIOARE SAU ARE ARIPI E PRIETEN
A treia regulă: NICIUN ANIMAL NU VA PURTA HAINE
A patra regulă: NICIUN ANIMAL NU VA DORMI ÎNTR-UN PAT
A cincea regulă: NICIUN ANIMAL NU VA BEA ALCOOL
A şasea regulă: NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALT ANIMAL
Şi a şaptea şi ultima regulă: TOATE ANIMALELE SUNT EGALE

Va urma.

Cu mult timp în urmă a existat o fermă - Ferma Animalelor.

Înapoi în timp...

Există doi cai - un cal de povară și o iapă -,
doi câini,
opt oi,
nouă porci - Victor și prietenii lui -
și multe alte animale,
dar nu există niciun fermier.

Fermierul - Nicolae - a fost evacuat de către animale.

Acum există reguli noi.

Prima regulă: ORICE MERGE PE DOUĂ PICIOARE E DUŞMAN
A doua regulă: ORICE MERGE PE PATRU PICIOARE SAU ARE ARIPI E PRIETEN
A treia regulă: NICIUN ANIMAL NU VA PURTA HAINE
A patra regulă: NICIUN ANIMAL NU VA DORMI ÎNTR-UN PAT
A cincea regulă: NICIUN ANIMAL NU VA BEA ALCOOL
A şasea regulă: NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALT ANIMAL
Şi a şaptea şi ultima regulă: TOATE ANIMALELE SUNT EGALE

Va urma.

Laptele este alb.
Maşina este albă.
Mărul este verde.
Ouăle sunt roşii.
Merele sunt verzi.
Maşinile sunt albe.
Oul este albastru.
Ouăle sunt albastre.
Maşina este de culoare roşie.
Ele sunt de culoare verde.
Câinele este negru.
Pisica este de culoare albă.
Iarba este verde.
Cerul este albastru.
Luna este de culoare albă.
Soarele este galben.
Mingea este verde.
Floarea este mică.
Florile sunt mici.
Cărţile sunt mari.
Oul este mare.
Florile sunt mari.
Ea este doctor.
Ele sunt poliţişti.
Acesta este un elev.
Ei sunt elevi.
El este poliţist.
Nu sunt doctor.
Sunt student.
Am o carte verde.
Tu eşti doctor?
Da. Sunt doctor.
Ce vrei să bei?
Eu beau apă.
Ce aveţi?
Am un sandwich.
Noi suntem profesori.
Eu sunt fată.
Ce face bărbatul?
Bărbatul găteşte.
Ce face femeia?
Femeia citeşte.